|
La multe specii de
pesti ososi, sperma si ovulele se dezvolta in indivizi separati
– masculi si femele. Fertilizarea este de obicei externa
iar in unele cazuri interna. Masculii si femele pot arata
diferit sau nu se pot distinge in ceea ce priveste dimensiunea,
coloritul, organele de reproducere externe, caracteristicile
capului sau forma corpului. La pestii ososi, reproducerea
este in general ciclica, dar poate fi influentata de anumiti
factori cum ar fi modificari ale numarului de ore in care
bate soarele, temperatura, fazele lunii si locatia zonelor
de depunere a icrelor.
Pestii ososi au cel
putin trei tipuri de dezvoltare a embrionului: depunerea icrelor
(pesti ovipari), retinerea icrelor (ovovivipari) si nasterea
de pui vii (vivipari). In functie de specie, pestii parinti
(masculul si/sau femela) pot imprastia, ascunde, pazi sau
cloci oualele. Exista o mare varietate in ceea ce priveste
etapele de dezvoltare la care puii se despart de parinti.
Numarul urmasilor este invers proportional cu probabilitatea
ca un singur ou sa ajunga la maturitate si sa se reproduca;
in general, speciile ale caror oua au o sansa mica de a ajunge
la maturitate vor depune un numar mare de oua. In general,
majoritatea speciilor nu dau atentie oualelor sau puilor mici.
Desi se folosesc de
metode de reproducere heterosexuala, unele speciide pesti
sunt hermafroditi – indivizii dezvolta atat ovare cat
si testicule, fie in perioade de viata diferite, fie in acelasi
timp. Parazitismul sexual poate fi observat la o serie de
specii de pesti – masculul se ataseaza in permanenta
de corpul femelei, obtinand sustante nutritive din sistemul
circulator al femelei.
La unele specii de
ovovivipari, puii se dezvolta din oua enorme care si se hranesc
cu galbenusul din oua pana la nastere. In momentul nasterii,
deja au 30 de cm si sunt copii fidele, in miniatura, ale parintilor.
|
|